Duminică dimineaţa, pe la şapte jumătate.
Ochii îi erau micşoraţi de la nesomn. Vroia să doarmă cel puţin o oră. Dar nu putea. Existau acele zile în care ea avea inspiraţie. Atunci se întâmpla, ca de obicei, să nu doarmă toată noaptea, încercând să compună un cântec. Oftase, lăsând partiturile pe masă. Se ridică şi se duse până la baie. Se spălă cu greu pe faţă, apoi plecă spre bucărătie. Îşi mai puse o cană imensă de cafea, jumătate terminând-o dintr-o închiţitură.